Putem să vedem în domnia și cruzimea lui Alexandru Lăpușneanu o schiță a lui Nicolae Ceaușescu? Suntem tentați să mergem pe această pantă de interpretare când Lăpușneanu îi poruncește lui Moțoc: „să nu intre nicio pasăre în Moldova”, apoi adaugă, după un moment de tăcere, „și nici să nu iasă”.
Filmul este, mai degrabă, o cronică a unei lungi tradiții în arhitectura puterii în România, a ierarhiei de baroni locali care ajunge să fie stăpânită prin forță de dictatură; iar dictatorul, la rândul său, să fie, într-un final, ucis de boierii ce vor pune pe tron o altă victimă a propriului orgoliu.
