Cine știe câștigă! (1994)

La sfârșitul anilor ‘50, când televiziunea începea să devină a doua religie, un producător american lansează unul dintre formatele de televiziune care și astăzi ne mai țin în fața televizorului: quiz show-ul. Formatul lui creează televiziunii care îl difuzează o singură problemă: unul dintre concurenți, Herbert Stemple, interpretat de John Turturro, are o memorie fenomenală și un mare succes la public. În acest fel, el rezistă în competiție foarte mult timp și riscă să distrugă interesul pentru emisiune. Producătorii încearcă să găsească o soluție ca să-l îndepărteze din emisiune și, după ce îi pun întrebări ale căror răspunsuri sunt aproape imposibil de știut, trec la o stratagemă mai puțin ortodoxă. Caută un bărbat inteligent și carismatic care, ajutat puțin de producători, să îl îndepărteze din concurs pe Stemple. Cel mai potrivit portretului-robot este un profesor de colegiu, care, susținut de echipa din spatele emisiunii, ar putea deveni noul campion. Charles Van Doren (Ralph Fiennes) acceptă la început propunerea producătorilor și se pregătește să devină star de televiziune. După o primă emisiune, în care acesta cucerește publicul cu farmecul și inteligența sa, echipa de producție se oferă să-l ajute și îi dă în avans o serie de întrebări și răspunsuri. Deși suma de bani pusă în joc este foarte mare, Van Doren își pune întrebări serioase legate de moralitatea acțiunilor sale. Alegerea pe care trebuie să o facă nu este deloc simplă: între glorie și etică, ceva va trebui să primeze. Problematica pe care o ridică acest film, bazat pe o poveste reală, nu este una banală. Regizorul Robert Redford și scenaristul Paul Attanasio ne fac să ne gândim la puterea pe care o are televiziunea, la felul în care ea manipulează conștiința telespectatorului și, de ce nu, la felul în care astfel de emisiuni au schimbat cultura în America și în lume. Profesorul de colegiu care a trecut în viața reală prin această experiență a fost rugat de Robert Redford să îi ajute la filmări, pentru a da o notă cât mai reală filmului. Acesta a refuzat să îi ajute, pentru că experiența pe care a trăit-o atunci când a intrat în contact cu oameni din televiziune și cinematografie i-a adus un proces de lungă durată, din care a scăpat cu greu. După terminarea procesului, adevăratul Van Doren nu a mai putut să se întoarcă la colegiul în care lucra și a fost obligat să-și găsească altceva de lucru. El a lucrat o perioadă la întocmirea celebrei Encyclopædia Britannica, după care a scris câteva cărți destinate tinerilor, printre care și una intitulată „Cum să citim o carte”. După scandalul în care a fost amestecat fără voia lui, el nu a putut să-și publice cărțile decât sub un pseudonim.